E-n aer miros de dragoste viu

Este un vers din poezia “Descantec de ploaie” a  Anei Blandiana. L-am vazut recent imprimat pe o bluza si mi-a ramas tiparit in minte. In prima instanta mi-a fugit gandul la dragostea din jurul nostru, dupa care am realizat ca e ceva mult mai mult, ca tot ceea ce ne inconjoara sunt surse infinite de dragoste. Incepand cu natura si minunile ei,   si pana la oamenii din jurul nostru. Chiar si in raul lor, avem datoria de a cauta binele din ei si de a nu abandona la prima incercare.

A venit toamna. Anotimpul meu preferat si mult iubit. Este acea vreme in care, parca, te poti apropia mai mult de tine, poti micsora ritmul de zi cu zi, poti sa stai sa citesti mai mult, sa porti sosete groase de lana si o patura calduroasa, cu o lumanare aprinsa si  muzica pe fundal. Culorile se schimba, fructele s-au copt, camarile incep sa se umple deja, iar mirosul nu are cum sa nu te aline. E numai bine si e timpul perfect sa fie totul “cosy”.

Si liniste, si pace , si caldura.

sursa photo: pinterest.com

 

Advertisements