Ti-am cumparat un munte

Am gasit aseara o poezie superba de-a lui Adrian Paunescu. Transmite un mesaj atat de profund si inaltator, incat iti vine sa crezi ca unele iubiri sunt date de Dumnezeu.

 

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si râuri si o punte
În vârsta de un milion de ani

Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

T-i l-am adus în brate pân’ la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce cânta-n coruri jir
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am înjurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

Iubita mea, gateste marea vale
În care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii tale
Sa cânt ca vânator al lui din corn

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag în pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s