Lucruri simple

Ni se intampla de multe ori ca , de undeva , din ceva senin, in unele zile sa fim mai veseli decat in altele, sau pur si simplu sa avem un tonus bun, sa fim mai optimisti pur si simplu. Nu stiu daca exista ceva ce ne aduce in starea asta, sau ceea ce se intampla in jurul nostru, sau evenimentele la care suntem partasi.

Desi se spune ca intr-o proportie destul de mare de vina pentru starile noastre sunt reactiile si atitudinea pe care le avem la ceea ce se intampla si nu propriu zis faptele in sine, as tinde sa cred ca sunt evenimente ce ne impacteaza psihicul mai mult si altele mai putin, si, in functie de gravitatea lor le putem clasa.

Incercam, de multe ori sa cautam diverse motive pentru a zambi sau pentru a ne bucura. Ar trebui sa le vedem si/sau sa le cautam in noi, nu in afara noastra. In acest moment, pot spune ca ma bucur de ciresele  pe care le  vad in fata ochilor, mai precis, fix de la balcon se vede falnic ciresul din spatele blocului si c-am savurat o bere care, mi-a cazut foarte bine, ma simteam bine in timp ce o beam.

Detaliile fac diferenta, fie ca sunt mici si noi le credem insignifiante, s-ar putea ca, pentru cineva sa fie ceva foarte mare.

Sursa foto: pinterest.com

Simte. Priveste. Iubeste. Admira. Bucura-te.Fii prezent. Acum.

 

Peste tot unde privim , tot ceea ce ne inconjoara ne indeamna la o viata cat mai usoara, la cat mai putina miscare. Apasam pe un buton si un geam se deschide, apasam pe o tasta si am ajuns la celalalt capat de lume, supele le bem cu paiul si fructele le bem in loc sa le mestecam. Am ajuns adulti sedentari si obositi, care nu mai stiu sa simta, se se bucure de emotiile ce ne traverseaza corpul si sa transmita la randul lor copiilor si celor mici emotiile la randul lor, bucuriile, atasamentul.

Suntem din ce in ce mai “digitalizati”, mai conectati, pare-se , cel putin in ultimele doua saptamani, de cand am realizat, din nou, ca de mai bine 26 de ani trecem prin vremuri tulburi si delicate. Dau cu scrollu’ pe Facebook si vad live peste live; toata lumea e live, toti simt, toti sunt prezenti. Sunt de parere ca aceste evenimente au facut un lucru foarte bun:au unit! Ceea ce e extrem de greu, au unit in cuget si-n simtiri.

Ne dorim control asupra vietii, uitand ca viata  nu poate fi controlata; ne controlam asupra mancarii, uitand ca interiorul nostru este cauza pentru ceea ce alegem inconstient de multe ori ce punem pe parfurie. Ajungem sa ne instalam tot felul de aplicatii prin care sa ne urmarim iubitul, sotul, care sa ne aminteasca sa bem apa, cautam sa gasim ceea ce stim ca ne-ar face sa suferim, dar uitam sa ne uitam la ceea ce-a adus in acel stadiu, sa dam o privire peste umar si sa ne punem intrebarea “ce m-a adus aici si unde am pierdut “controlul”, am spune multi dintre noi.

Azi, dupa foarte multe zile, soarele a fost foare puternic si afara era extrm de frumos, vreme de primavara. M-am bucurat de vreme, de soare, de timp in sine. Chiar imi ziceam ca am impresia ca e prima zi de primavara, in timp ce soarele imi intra in ochi. Mi-a venit in minte o vorba de-a lui Pablo Neruda, “vreau sa fac cu tine ce face primavara cu ciresii”. Mi se pare de o simplitate si o emotie coplesitoare! Cat de putini sunt oamenii langa care poti inflori, prin ceea ce reprezinta ei, prin ceea ce fac si prin felul de-a te face sa simti, sa traiesti, sa infloresti!

Si la asta se rezuma tot, la lucrurile simple, la cele ce ne fac sa licarim , sa clipim , sa simtim. Este de ajuns sa privim , sa observam, dar mai presus de toate sa simtim.

sursa foto: pinterest.com

Una din acele zile

Sunt zile cand pur si simplu esti fericit. Nu ca ai face ceva in mod special care sa-ti dea acel sentiment, nici ca ai trai anumite experiente, ci pur si simplu faptul ca esti. Atat. 

Ceea ce, oricum, este foarte greu de facut. Sa fim. Sa fim cu totul acolo unde suntem, sa fim prezenti. 

Aparent lucrurile banale, dar de o incarcatura sufleteasca enorma te fac sa te simti cel mai ok. Sa respiri aer curat de tara, sa te joci cu cainii pe a caror fata se citeste bucuria cand te vad si nu mai stiu cum sa-ti arate,sa mananci placinte cu mere facuta de mama, sa simti mirosul de  fan,  sa mai ai inca o bunica care te petrece pana la masina si-ti face cu mana. Sa te bucuri de gradina,de faptul ca natura ne ofera enorm de mult,daca nu chiar totul.

De faptul ca petreci timp cu familia, si astfel aduni amintiri si momente inegalabile,de o masa intr-un loc frumos cu sora ta, de o poveste . 

Suna a cliseu,dar este purul adevar. Avem nevoie de atat de putin pentru a fi fericiti! Zilnic ar trebui sa ne aducem aminte ca viata trebuie pretuita si iubita. 

Jocul de-a noi insine

Se spune ca o carte are puteri nebanuite asupra nostra. Poate sa patrunda atat de adanc in strafundurile noastre incat ne da nu lumea peste cap, ci ceea ce credeam noi despre ea.

Iar una dintre aceste carti este “Micul Print”.  Dintotdeauna am crezut ca este o carte pentru oameni mari, avand menirea sa le aduca aminte ceea ce au uitat. Copiii nu inteleg profunzimile , pentru ca le traiesc. Ceea ce gasesc ei in carte, experimenteaza.

Adultii, cand realizeaza ca au stiut si ei odata sa viseze, ca au fost buni, incep sa-si puna intebari. Iar raspunsurile sunt usor de gasit. Vremea este capricioasa, pare sa nu-si  gaseasca locul n ultimele zile; ba ploaie, ba soare, ba canicula, ba ploaie cu soare. Incat te si miri ca dintr-o data vremea pare sa nu mai stea in calea fericirii nimanui si toti profita de capriciile ei. Au asteptat week-endul prelungit ca o zi de vineri. Pentru evadare,  pentru relaxare, pentru petrecere, pentru viata, in fond si la urma urmei.

“Oamenii de pe planeta ta, zise micul prinţ, cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină… şi tot nu găsesc ceea ce caută…”. Micul Print

Pe fundal

sursa photo: Pinterest.com

Treaba ta e sa fii om!

De cele mai multe ori ne gandim la ceea ce ne lipseste si nu la ceea ce avem. Il punem pe “nu” in fata, gandim negativ, anticipam situatii inainte de a se intampla si ne imaginam tot ce e mai rau.

Dovada a faptului ca nu stim si mai mult ca sigur ca nu vrem sa stim cum sa ne controlam putin, dar mai mult decat atat cum sa ne controlam mintea si gandurile. De unde reiese si maturitatea noastra emotionala , privind reactiile, emotiile si trairile noastre. Nu mai aveam rabdare sa analizam lucrurile, sa cerem un argument plauzibil , sa oferim totodata argumente bine gandite . Mergem cu multimea, si cand suntem intrebati de ce , pentru ca sunt mai multi si ne unim fortele.

Este raspunsul cel des auzit. Forta nu se numara pe degete, ci se transmite, se simte si de catre cei din jur si se da mai departe.  Ne-am obisnuit sa nu mai avem pretentii de la altii, dar si mai grav, de la noi insine. Am invatat ca e bine si asa, mai carpim pe ici pe colo, dar in cele din urma functioneaza cum necum.

Am lasat in urma demult trasaturi ale umanitatii cum ar fi blandetea, umanitatea, atasamentul si aproape ca nici nu prea mai prindem drag de cineva, de o persoana cunoscuta recent , de un coleg de munca , de un vecin. Invocam motive sa fim mai buni,  pentru ca am iesit din normal si datorita ritmului vietii , simtim nevoia sa justicam aproape tot ; dam si cerem explicatii, am uitat si de libertate si de creativitate si de spontanul atat de necesar.

All in all, cum ar zice englezul sa fim mai haiosi si mai simpatici, nu posaci si oameni “atat de mari”.

Sursa photo: pinterest.com

Ziua de marti.

Azi mi-am luat o vacanta temporara de la viata . Am facut lucruri pe care nu le facusem de foarte mult timp si-am vizitat locuri incarcate de amintiri.  Realizarea cea mai mare pe ziua de azi este aceea de a desface porumbul! M-am simtit ca un om adevarat! hehe:)

Petrecand toata ziua la  tara, si cu alte munci, vazand oamenii si viata lor indeaproape, mi-am reamintit de ceea ce spunea Nicolae Steinhardt ca omul universal este cel de la tara; pentru ca stie sa se descurce in orice situatie si sa faca fata vremii, indiferent de conditiile de afara, cele meteorologice, bineinteles.

Si da, acolo totul are un rost, te uiti doar in jur si iti dai seama ca aglomeratia de oras, luminile prost aranjate si dupa culoare si dupa marime, oamenii grabiti  care fug spre lume pentru ca mai apoi sa se intoarca din ea, orele suplimentare la un job pe care-l urasti si tabelele in Excel, mailurile unde conteaza doar cine e in cc, sau fyi, nu te vor avansa pe scara interioara si nu-ti vor aduce, proababil, ceea ce asteptai de la viata.

Si m-am mai uitat la dezbaterea dintre cei doi candidati la presedintie. Dar asta e cel mai putin important, dezamagita foarte de fiecare in parte. Nu, nu asta e modelul de om, si de politician pe care sa mi-l doresc ca presedinte.

sursa: Pinterest