Lucruri simple

Ni se intampla de multe ori ca , de undeva , din ceva senin, in unele zile sa fim mai veseli decat in altele, sau pur si simplu sa avem un tonus bun, sa fim mai optimisti pur si simplu. Nu stiu daca exista ceva ce ne aduce in starea asta, sau ceea ce se intampla in jurul nostru, sau evenimentele la care suntem partasi.

Desi se spune ca intr-o proportie destul de mare de vina pentru starile noastre sunt reactiile si atitudinea pe care le avem la ceea ce se intampla si nu propriu zis faptele in sine, as tinde sa cred ca sunt evenimente ce ne impacteaza psihicul mai mult si altele mai putin, si, in functie de gravitatea lor le putem clasa.

Incercam, de multe ori sa cautam diverse motive pentru a zambi sau pentru a ne bucura. Ar trebui sa le vedem si/sau sa le cautam in noi, nu in afara noastra. In acest moment, pot spune ca ma bucur de ciresele  pe care le  vad in fata ochilor, mai precis, fix de la balcon se vede falnic ciresul din spatele blocului si c-am savurat o bere care, mi-a cazut foarte bine, ma simteam bine in timp ce o beam.

Detaliile fac diferenta, fie ca sunt mici si noi le credem insignifiante, s-ar putea ca, pentru cineva sa fie ceva foarte mare.

Sursa foto: pinterest.com

Advertisements

Ti-am cumparat un munte

Am gasit aseara o poezie superba de-a lui Adrian Paunescu. Transmite un mesaj atat de profund si inaltator, incat iti vine sa crezi ca unele iubiri sunt date de Dumnezeu.

 

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si râuri si o punte
În vârsta de un milion de ani

Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

T-i l-am adus în brate pân’ la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce cânta-n coruri jir
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am înjurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

Iubita mea, gateste marea vale
În care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii tale
Sa cânt ca vânator al lui din corn

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag în pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea

A venit toamna

A venit toamna. Dintotdeauna a fost anotimpul meu preferat. . Tin minte momentele din copilarie cand ploaia batea in geam, in  pervaz si sunetul acela ma linistea.Stateam si ma uitam cum ploua nemiscata, ma simteam intr-o cu totul alta lume.  La fel e si acum.

Aerul rece, soarele ce-ti aminteste de vara, ceaiurile de seara sau ciocolatele calde, fularele si, incet, incet hainele groase. Ore intregi as putea privi si asculta  ploaia fara sa ma plictisesc.

Nu mai vorbesc de natura si culorile-i superbe, de fosnaitul frunzelor si de nucile de care par sa nu ma mai satur, de struguri, de mirosul din piete…

Mai tii minte

mai ții minte când am oprit pământul
ca să ne putem urca și noi?

eram atât de tineri
încât priveam bătrânețea cu milă,
ca pe o altă persoană;

atât de sinceri
că dacă ceasurile ar fi arătat adevărul,
am fi locuit în greenwich, în centru;

atât de frumoși,
încât în ziua aceea n-a bătut vântul
doar ca să ne putem oglindi mai bine chipurile în mare;

atât de naivi
încât chiar am crezut că pământul se va opri;

și atât de îndrăgostiți
încât pământul chiar s-a oprit, un pic.  Ivcelnaiv