One of these mornings…

Este o vreme mohorata, frig, tara pare ca s-a ars cu noul cod fiscal, fiecare cu parerea lui, scad, nu scad salariile, toti anunta greve si mitinguri, nemultumirile incep sa iasa din noi in numar cat mai mare.

Si atunci trebuie sa gasim solutii sa ne mentinem intr-o stare de echilibru, functionala si pozitiva, pe cat posibil. 🙂

Asa ca ce poti sa faci intr-o dimineata ploioasa de toamna tarzie, cand privesti pe geam si vezi cum natura, incet incet, intra in pamant si culorile ei te indeamna sa stai in casa?! Decat sa bei o cafea buna, sa stai sub patura, sa mamanci clementine  si sa citesti. Acele “cozy mornings”  de toamna iarna, cand , aparent, totul pare mai calm si mai asezat. Macar in noi sa aducem acea stare, ca afara slabe sanse.

In poezia de mai jos, Iv cel Naiv expune niste adevaruri triste pe alocuri, dar care, totodata, ar trebui sa ne faca se ne punem niste semne de intrebare, asupra modului in care alegem sa traim, sa fim, sa existam. Poate e prea pe fuga, prea in graba, prea superficial.

Pacate moderne

călătorim pe internet
mai mult decât în concret

citim orwell doar ca să știm
ce și cum să greșim

furăm content de la vecini
încărcați de virtuale rușini

dormim puțin,
cât un suspin

ne trezim devreme
trăim între extreme

ne grăbim să ajungem ieri
nicăieri, cu adevărat nicaieri

facem selfie, nu introspecții
în loc de cuvinte, folosim interjecții

citim poezie
dar nu pe hârtie

deschidem facebook-ul la fel de des
ca tubul cu pilule antistres

consumăm știri false, arsenic modern
claxonam intens pe drumul către infern

de moș nicolae ne punem în ghete
ideea de a coloniza niște planete

violăm zilnic limba română
și o facem lejer, doar cu o mână

nu de noi ne e frică la toți
ci de noii noștri dușmani, de roboți

sîntem super-eroi
la a produce gunoi

iubim după program
seara ieșim pe instagram

și oh! cât ne mai mințim –
noi nu greșim, noi nu păcătuim.

Iv cel naiv

 

sursa photo: pinterest.com

 

 

Advertisements

It’s ok not to be ok

Observ in ultima vreme ca, aprope peste tot , in toate mediile de comunicare, foarte multi pledeaza pentru gandirea pozitiva, pentru cat de important e sa te simti ok si cum sa-ti antrenezi mintea sa gaseasca drumul spre fericire.

Fiecare om e diferit, are un parcurs diferit si nu trebuie sa avem vietile la unison. E ok sa ne enervam ca masina nu porneste, ca busul intarzie si automat, in gandirea isi face loc faptul ca voi intarzia si eu la job sau unde am treaba, deci nervii devin si mai mari, e ok ca ne enerveaza seful, e ok sa avem sentimente de nesiguranta, de frica, de neliniste.

De fapt, cred ca asta nu reusim sa gasim majoritatea…linistea dupa care tanjim atat de mult!!! Mereu pe fuga, mereu cu griji, mereu cu task-uri de rezolvat, uitam sa lasam deadline-urile la birou, ba , mai mult, le aducem si in viata noastra cea de toate zilele, si facem in asa fel incat totul trebuie sa fie un deadline si asap. (as soon as possible).

Asa ca , oameni buni, cand va doare ceva strigati pana nu mai puteti daca asta va ajuta, cereti ajutorul cand va simtiti deznadajduiti, cand simtiti ca va fuge pamantul de sub picioare, cand simtiti ca pierdeti controlul.

Faceti tot ceea ce credeti ca va ajuta sa va simtiti mai bine, nu va lasati impresionati de fericirea virtuala a majoritatii si de ceea ce vedeti in online…asa cum probabil timpul v-a demonstrat si totodata si cei din jur, este o diferenta enorma intre online si offline.

Opriti-va din alergat, luati lucrurile mai usor, nu sunteti in competitie cu nimeni si pana la urma, starea noastra de bine, starea sufleteasca sunt cele mai importante.

Lucruri simple

Ni se intampla de multe ori ca , de undeva , din ceva senin, in unele zile sa fim mai veseli decat in altele, sau pur si simplu sa avem un tonus bun, sa fim mai optimisti pur si simplu. Nu stiu daca exista ceva ce ne aduce in starea asta, sau ceea ce se intampla in jurul nostru, sau evenimentele la care suntem partasi.

Desi se spune ca intr-o proportie destul de mare de vina pentru starile noastre sunt reactiile si atitudinea pe care le avem la ceea ce se intampla si nu propriu zis faptele in sine, as tinde sa cred ca sunt evenimente ce ne impacteaza psihicul mai mult si altele mai putin, si, in functie de gravitatea lor le putem clasa.

Incercam, de multe ori sa cautam diverse motive pentru a zambi sau pentru a ne bucura. Ar trebui sa le vedem si/sau sa le cautam in noi, nu in afara noastra. In acest moment, pot spune ca ma bucur de ciresele  pe care le  vad in fata ochilor, mai precis, fix de la balcon se vede falnic ciresul din spatele blocului si c-am savurat o bere care, mi-a cazut foarte bine, ma simteam bine in timp ce o beam.

Detaliile fac diferenta, fie ca sunt mici si noi le credem insignifiante, s-ar putea ca, pentru cineva sa fie ceva foarte mare.

Sursa foto: pinterest.com

Ti-am cumparat un munte

Am gasit aseara o poezie superba de-a lui Adrian Paunescu. Transmite un mesaj atat de profund si inaltator, incat iti vine sa crezi ca unele iubiri sunt date de Dumnezeu.

 

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si râuri si o punte
În vârsta de un milion de ani

Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

T-i l-am adus în brate pân’ la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce cânta-n coruri jir
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am înjurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

Iubita mea, gateste marea vale
În care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii tale
Sa cânt ca vânator al lui din corn

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag în pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea

A venit toamna

A venit toamna. Dintotdeauna a fost anotimpul meu preferat. . Tin minte momentele din copilarie cand ploaia batea in geam, in  pervaz si sunetul acela ma linistea.Stateam si ma uitam cum ploua nemiscata, ma simteam intr-o cu totul alta lume.  La fel e si acum.

Aerul rece, soarele ce-ti aminteste de vara, ceaiurile de seara sau ciocolatele calde, fularele si, incet, incet hainele groase. Ore intregi as putea privi si asculta  ploaia fara sa ma plictisesc.

Nu mai vorbesc de natura si culorile-i superbe, de fosnaitul frunzelor si de nucile de care par sa nu ma mai satur, de struguri, de mirosul din piete…

Mai tii minte

mai ții minte când am oprit pământul
ca să ne putem urca și noi?

eram atât de tineri
încât priveam bătrânețea cu milă,
ca pe o altă persoană;

atât de sinceri
că dacă ceasurile ar fi arătat adevărul,
am fi locuit în greenwich, în centru;

atât de frumoși,
încât în ziua aceea n-a bătut vântul
doar ca să ne putem oglindi mai bine chipurile în mare;

atât de naivi
încât chiar am crezut că pământul se va opri;

și atât de îndrăgostiți
încât pământul chiar s-a oprit, un pic.  Ivcelnaiv