One of these mornings…

Este o vreme mohorata, frig, tara pare ca s-a ars cu noul cod fiscal, fiecare cu parerea lui, scad, nu scad salariile, toti anunta greve si mitinguri, nemultumirile incep sa iasa din noi in numar cat mai mare.

Si atunci trebuie sa gasim solutii sa ne mentinem intr-o stare de echilibru, functionala si pozitiva, pe cat posibil. 🙂

Asa ca ce poti sa faci intr-o dimineata ploioasa de toamna tarzie, cand privesti pe geam si vezi cum natura, incet incet, intra in pamant si culorile ei te indeamna sa stai in casa?! Decat sa bei o cafea buna, sa stai sub patura, sa mamanci clementine  si sa citesti. Acele “cozy mornings”  de toamna iarna, cand , aparent, totul pare mai calm si mai asezat. Macar in noi sa aducem acea stare, ca afara slabe sanse.

In poezia de mai jos, Iv cel Naiv expune niste adevaruri triste pe alocuri, dar care, totodata, ar trebui sa ne faca se ne punem niste semne de intrebare, asupra modului in care alegem sa traim, sa fim, sa existam. Poate e prea pe fuga, prea in graba, prea superficial.

Pacate moderne

călătorim pe internet
mai mult decât în concret

citim orwell doar ca să știm
ce și cum să greșim

furăm content de la vecini
încărcați de virtuale rușini

dormim puțin,
cât un suspin

ne trezim devreme
trăim între extreme

ne grăbim să ajungem ieri
nicăieri, cu adevărat nicaieri

facem selfie, nu introspecții
în loc de cuvinte, folosim interjecții

citim poezie
dar nu pe hârtie

deschidem facebook-ul la fel de des
ca tubul cu pilule antistres

consumăm știri false, arsenic modern
claxonam intens pe drumul către infern

de moș nicolae ne punem în ghete
ideea de a coloniza niște planete

violăm zilnic limba română
și o facem lejer, doar cu o mână

nu de noi ne e frică la toți
ci de noii noștri dușmani, de roboți

sîntem super-eroi
la a produce gunoi

iubim după program
seara ieșim pe instagram

și oh! cât ne mai mințim –
noi nu greșim, noi nu păcătuim.

Iv cel naiv

 

sursa photo: pinterest.com

 

 

It’s ok not to be ok

Observ in ultima vreme ca, aprope peste tot , in toate mediile de comunicare, foarte multi pledeaza pentru gandirea pozitiva, pentru cat de important e sa te simti ok si cum sa-ti antrenezi mintea sa gaseasca drumul spre fericire.

Fiecare om e diferit, are un parcurs diferit si nu trebuie sa avem vietile la unison. E ok sa ne enervam ca masina nu porneste, ca busul intarzie si automat, in gandirea isi face loc faptul ca voi intarzia si eu la job sau unde am treaba, deci nervii devin si mai mari, e ok ca ne enerveaza seful, e ok sa avem sentimente de nesiguranta, de frica, de neliniste.

De fapt, cred ca asta nu reusim sa gasim majoritatea…linistea dupa care tanjim atat de mult!!! Mereu pe fuga, mereu cu griji, mereu cu task-uri de rezolvat, uitam sa lasam deadline-urile la birou, ba , mai mult, le aducem si in viata noastra cea de toate zilele, si facem in asa fel incat totul trebuie sa fie un deadline si asap. (as soon as possible).

Asa ca , oameni buni, cand va doare ceva strigati pana nu mai puteti daca asta va ajuta, cereti ajutorul cand va simtiti deznadajduiti, cand simtiti ca va fuge pamantul de sub picioare, cand simtiti ca pierdeti controlul.

Faceti tot ceea ce credeti ca va ajuta sa va simtiti mai bine, nu va lasati impresionati de fericirea virtuala a majoritatii si de ceea ce vedeti in online…asa cum probabil timpul v-a demonstrat si totodata si cei din jur, este o diferenta enorma intre online si offline.

Opriti-va din alergat, luati lucrurile mai usor, nu sunteti in competitie cu nimeni si pana la urma, starea noastra de bine, starea sufleteasca sunt cele mai importante.

Lucruri simple

Ni se intampla de multe ori ca , de undeva , din ceva senin, in unele zile sa fim mai veseli decat in altele, sau pur si simplu sa avem un tonus bun, sa fim mai optimisti pur si simplu. Nu stiu daca exista ceva ce ne aduce in starea asta, sau ceea ce se intampla in jurul nostru, sau evenimentele la care suntem partasi.

Desi se spune ca intr-o proportie destul de mare de vina pentru starile noastre sunt reactiile si atitudinea pe care le avem la ceea ce se intampla si nu propriu zis faptele in sine, as tinde sa cred ca sunt evenimente ce ne impacteaza psihicul mai mult si altele mai putin, si, in functie de gravitatea lor le putem clasa.

Incercam, de multe ori sa cautam diverse motive pentru a zambi sau pentru a ne bucura. Ar trebui sa le vedem si/sau sa le cautam in noi, nu in afara noastra. In acest moment, pot spune ca ma bucur de ciresele  pe care le  vad in fata ochilor, mai precis, fix de la balcon se vede falnic ciresul din spatele blocului si c-am savurat o bere care, mi-a cazut foarte bine, ma simteam bine in timp ce o beam.

Detaliile fac diferenta, fie ca sunt mici si noi le credem insignifiante, s-ar putea ca, pentru cineva sa fie ceva foarte mare.

Sursa foto: pinterest.com

Alexandra Usurelu

Am fost in aceasta saptamana la concertul Alexandrei Usurelu. Timp de aproape doua ore, am avut sentimentul ca plutesc pe apa; poate sa transmita enorm de multa emotie publicului, ea insasi fiind o perosoana emotiva si timida, dupa cum a recunoscut.

Nu a incercat sa-si ascunda frica si timiditatea, ba din contra, le-a dat frau liber, astfel reusind sa faca o performanta de exceptie,  fara trucuri si masti.

Pentru ca pana la urma asta este menirea unui artist: sa ne scoata din ordinar si sa trezeasca in noi simturi, trairi pe care le credeam uitate sau le neglijam.

Piesa aceasta este preferata mea.

sursa: youtube.com

Simte. Priveste. Iubeste. Admira. Bucura-te.Fii prezent. Acum.

 

Peste tot unde privim , tot ceea ce ne inconjoara ne indeamna la o viata cat mai usoara, la cat mai putina miscare. Apasam pe un buton si un geam se deschide, apasam pe o tasta si am ajuns la celalalt capat de lume, supele le bem cu paiul si fructele le bem in loc sa le mestecam. Am ajuns adulti sedentari si obositi, care nu mai stiu sa simta, se se bucure de emotiile ce ne traverseaza corpul si sa transmita la randul lor copiilor si celor mici emotiile la randul lor, bucuriile, atasamentul.

Suntem din ce in ce mai “digitalizati”, mai conectati, pare-se , cel putin in ultimele doua saptamani, de cand am realizat, din nou, ca de mai bine 26 de ani trecem prin vremuri tulburi si delicate. Dau cu scrollu’ pe Facebook si vad live peste live; toata lumea e live, toti simt, toti sunt prezenti. Sunt de parere ca aceste evenimente au facut un lucru foarte bun:au unit! Ceea ce e extrem de greu, au unit in cuget si-n simtiri.

Ne dorim control asupra vietii, uitand ca viata  nu poate fi controlata; ne controlam asupra mancarii, uitand ca interiorul nostru este cauza pentru ceea ce alegem inconstient de multe ori ce punem pe parfurie. Ajungem sa ne instalam tot felul de aplicatii prin care sa ne urmarim iubitul, sotul, care sa ne aminteasca sa bem apa, cautam sa gasim ceea ce stim ca ne-ar face sa suferim, dar uitam sa ne uitam la ceea ce-a adus in acel stadiu, sa dam o privire peste umar si sa ne punem intrebarea “ce m-a adus aici si unde am pierdut “controlul”, am spune multi dintre noi.

Azi, dupa foarte multe zile, soarele a fost foare puternic si afara era extrm de frumos, vreme de primavara. M-am bucurat de vreme, de soare, de timp in sine. Chiar imi ziceam ca am impresia ca e prima zi de primavara, in timp ce soarele imi intra in ochi. Mi-a venit in minte o vorba de-a lui Pablo Neruda, “vreau sa fac cu tine ce face primavara cu ciresii”. Mi se pare de o simplitate si o emotie coplesitoare! Cat de putini sunt oamenii langa care poti inflori, prin ceea ce reprezinta ei, prin ceea ce fac si prin felul de-a te face sa simti, sa traiesti, sa infloresti!

Si la asta se rezuma tot, la lucrurile simple, la cele ce ne fac sa licarim , sa clipim , sa simtim. Este de ajuns sa privim , sa observam, dar mai presus de toate sa simtim.

sursa foto: pinterest.com

Filme de vazut

Recent am vazut  The Accountant. Dupa mine, cel mai tare rol pe care l-a facut Ben Afleck pana acum, mai ales ca el nu este un actor wow sau care sa impresioneze, ori sa te faca sa-l tii minte din oaresce rol super. Povestea in sine este si ea exceptionala , de un dramatism grav , iar la un moment dat iti vine sa zici “asa ceva nu se poate!” Cursul intamplarilor este in unele parti total imprevizibil.

 

 

sursa trailer: Youtube.com

Ti-am cumparat un munte

Am gasit aseara o poezie superba de-a lui Adrian Paunescu. Transmite un mesaj atat de profund si inaltator, incat iti vine sa crezi ca unele iubiri sunt date de Dumnezeu.

 

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are paduri si râuri si o punte
În vârsta de un milion de ani

Din marele bazar cu amanunte
Platind cu viata tot ce scump era
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta

T-i l-am adus în brate pân’ la poarta
E minunat si piatra lui e grea
Comertul ambulant cu munti se poarta
Dar unde ai sa-l pui, iubita mea

Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreti ce cânta-n coruri jir
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Si-am dat putin pe el, un chilipir
Si m-am certat cu fel de fel de lume
Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti
I-am înjurat de fapte si de nume
Nu stiu de ce toti oamenii vor munti

Iubita mea, gateste marea vale
În care sa-l aduc si sa-l rastorn
Si-apoi la nunta regasirii tale
Sa cânt ca vânator al lui din corn

Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag în pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte viata mea

Food for the soul

O prietena mi-a trimis intr-o dimineata piesa asta si atunci nu prea am bagat-o in seama. Azi dimineata mi-am amintit de ea si azi toata ziua doar asta am ascultat.

Mie personal live-ul asta imi place foarte mult. Pana il voi gasi pe urmatorul.

 

Enjoy!

 

E-n aer miros de dragoste viu

Este un vers din poezia “Descantec de ploaie” a  Anei Blandiana. L-am vazut recent imprimat pe o bluza si mi-a ramas tiparit in minte. In prima instanta mi-a fugit gandul la dragostea din jurul nostru, dupa care am realizat ca e ceva mult mai mult, ca tot ceea ce ne inconjoara sunt surse infinite de dragoste. Incepand cu natura si minunile ei,   si pana la oamenii din jurul nostru. Chiar si in raul lor, avem datoria de a cauta binele din ei si de a nu abandona la prima incercare.

A venit toamna. Anotimpul meu preferat si mult iubit. Este acea vreme in care, parca, te poti apropia mai mult de tine, poti micsora ritmul de zi cu zi, poti sa stai sa citesti mai mult, sa porti sosete groase de lana si o patura calduroasa, cu o lumanare aprinsa si  muzica pe fundal. Culorile se schimba, fructele s-au copt, camarile incep sa se umple deja, iar mirosul nu are cum sa nu te aline. E numai bine si e timpul perfect sa fie totul “cosy”.

Si liniste, si pace , si caldura.

sursa photo: pinterest.com

 

Una din acele zile

Sunt zile cand pur si simplu esti fericit. Nu ca ai face ceva in mod special care sa-ti dea acel sentiment, nici ca ai trai anumite experiente, ci pur si simplu faptul ca esti. Atat. 

Ceea ce, oricum, este foarte greu de facut. Sa fim. Sa fim cu totul acolo unde suntem, sa fim prezenti. 

Aparent lucrurile banale, dar de o incarcatura sufleteasca enorma te fac sa te simti cel mai ok. Sa respiri aer curat de tara, sa te joci cu cainii pe a caror fata se citeste bucuria cand te vad si nu mai stiu cum sa-ti arate,sa mananci placinte cu mere facuta de mama, sa simti mirosul de  fan,  sa mai ai inca o bunica care te petrece pana la masina si-ti face cu mana. Sa te bucuri de gradina,de faptul ca natura ne ofera enorm de mult,daca nu chiar totul.

De faptul ca petreci timp cu familia, si astfel aduni amintiri si momente inegalabile,de o masa intr-un loc frumos cu sora ta, de o poveste . 

Suna a cliseu,dar este purul adevar. Avem nevoie de atat de putin pentru a fi fericiti! Zilnic ar trebui sa ne aducem aminte ca viata trebuie pretuita si iubita.